Timp de o săptămână, „Ancheta” s-a aflat în periplu prin patru din cele mai frumoase capitale europene, într-un team-building menit să consolideze echipa noastră redacţională. Dincolo de graniţele României am descoperit farmecul vremurilor demult apuse şi atmosfera unei epoci în care regii şi împăraţii au scris şi au construit istoria, lăsând în urmă monumente impresionante ce aveau să ne fie repere în călătoria noastră.
Budapesta. La orele amiezii, când am ajuns în capitala Ungariei, am fost întâmpinaţi de o vreme extrem de neprietenoasă. Frigul şi ploaia măruntă şi deasă nu ne-au împiedicat să pornim către primele obiective stabilite în programul de team-building, aşa că, în ciuda oboselii după o noapte de drum, ne-am îndreptat către partea veche a oraşului. La câţiva paşi de bătrâna Dunăre se ridică impunătoare cea mai mare biserică din Budapesta, Basilica Sf. Ştefan, dedicată primului rege al Ungariei. Odată intraţi, suntem copleşiţi de grandoarea monumentului, sfântul lăcaş putând găzdui aproximativ 8.500 de oameni.
Pentru a ajunge în Buda, trecem peste Podul cu Lanţuri, care ne oferă o privelişte spectaculoasă a celor două maluri ale Dunării: în dreapta se ridică celebra clădire a Parlamentului maghiar, în stânga – Palatul Regal şi toate celelalte monumente din anii de glorie ai imperiului – Citadela şi Statuia Libertăţii de pe Dealul Gellert, Biserica Matthias unde au fost încoronaţi regii Ungariei şi Bastionul Pescarilor, de unde se poate admira panorama întregii capitale imperiale. După un periplu prin aceste locuri încărcate de istorie, ne îndreptăm spre Budavári Labirintus, o reţea de tuneluri considerată una dintre cele 7 minuni subterane ale lumii. Cavernele ce se întind pe câţiva kilometri încă mai păstrează atmosfera preistoriei, când galeriile create de apele fierbinţi serveau drept adăpost străbunilor acestor locuri.
A doua zi am descins în partea opusă a oraşului şi ne-am început periplul cu Piaţa Eroilor, în mijlocul căreia se ridică monumentul închinat celor mai importante personalităţi ale istoriei Ungariei. La câţiva paşi se ridică o copie a Castelului Huniazilor din Transilvania, Castelul Vajdahunyad, în curtea căruia se regăseşte statuia lui Anonymus, un cronicar maghiar din secolul al XII-lea.
De departe una dintre cele mai relaxante şi mai frumoase experienţe rămâne vizita la Grădina Zoologică din Budapesta. Timp de câteva ore am avut prilejul să facem un „tur” al lumii, graţie pavilioanelor şi spaţiilor în aer liber amenajate pe zone geografice: de la mistica Indie la misterioasele văi ale Nilului, de la paradisul verde al Madagascarului la îndepărtata şi secetoasa Australie, aceste colţuri de lume miniaturale îţi oferă senzaţia unei călătorii autentice pe mapamond, într-o adevărată „arcă a lui Noe” de pe care nu lipseşte aproape niciun exemplar reprezentativ al faunei de pe glob.
Viena. În drumul spre Cehia, ar fi fost şi păcat să nu trecem şi prin capitala Austriei, aşa că ne-am rezervat câteva ore pentru a vizita câteva dintre cele mai reprezentative obiective ale Vienei. Stephansdom – catedrala Sf. Ştefan – emblema Austriei şi simbolul identităţii austriece, domină centrul Vienei, înconjurat de mii de turişti sosiţi din toate colţurile lumii veniţi să admire imensa capodoperă arhitecturală veche de aproape nouă secole. De aici şi până la Hofburg, palatul imperial al Habsburgilor timp de mai bine de 600 de ani, nu mai avem mult de mers. Decişi să descoperim fascinanta lume a uneia dintre cele mai vechi dinastii ale Europei, intrăm în muzeul Sissi, închinat legendarei împărătese a Imperiului Austro-Ungar. Zecile de camere prin care am păşit recreează povestea vieţii împărătesei Elisabeta – devenită celebră ca prinţesa Sissi – un destin curmat în mod atât de tragic. Imediat ce ieşim din palat zărim clădirea Primăriei din Viena, Rathaus – o bijuterie arhitecturală în stil gotic care astăzi găzduieşte administraţia locală vieneză. Comparaţia cu sediile primăriilor de pe meleagurile noastre nici măcar nu-şi are rostul.
Praga. Aventura echipei „Ancheta” în capitala Cehiei a început marţi, 22 martie, pe o vreme splendidă. Promisiunea că vom avea ocazia să străbatem unul dintre cele mai frumoase oraşe ale lumii ni s-a adeverit. Farmecul Pragăi este greu de descris în cuvinte, trebuie să mergi acolo, să priveşti, să admiri, să simţi... Oraşul păstrează atmosfera medievală, cu străduţe înguste şi cochete, presărate de prăvălii de suveniruri şi cafenele de epocă, cu menestreli şi flaşnetari la fiecare colţ. Ajunşi în vârful dealului care străjuieşte capitala Cehiei, am intrat în străvechea reşedinţă a regilor Bohemiei – Castelul Praga. Odată pătrunşi în acest labirint, oricărui turist îi este greu să decidă cu ce să înceapă. Într-una din curţile interioare se ridică maiestuoasă Catedrala Sf. Vitus, ale cărei vitralii, prin care lumina se coboară asemeni unei aure divine, ne-au tăiat pur şi simplu respiraţia. Cu drapelul României în faţă, echipa „Ancheta” a reuşit cu greu să se strecoare printre zecile de mii de turişti. Am intrat apoi în vechiul castel, construit prima dată în anul 880 şi care timp de 11 secole a găzduit prinţi, regi şi preşedinţi. Marele regret al vizitei noastre l-a constituit faptul că una dintre atracţiile complexului medieval – Străduţa Aurarilor – era închisă pentru restaurare. Aici, într-una dintre căsuţele istorice, a locuit şi a creat celebrul Kafka. La orele amiezii aveam să asistăm însă la una dintre cele mai impresionante ceremonii – schimbarea gărzilor palatului, în acorduri de fanfară. Pentru a ajunge din vechiul oraş în zona modernă a Pragăi trebuie neapărat să străbaţi celebrul Pod Carol, care traversează Vltava şi care oferă o privelişte spectaculoasă a întregului oraş. Aerul romantic întreţinut de flaşnetari, negustori ambulanţi şi artişti care îţi fac portretul în câteva minute pare desprins din epoca medievală. Ne rupem cu greu de frumuseţea acestor locuri, însă regretul dispare ca prin ceaţă odată ce păşim printr-un nou labirint de străduţe ce dă în Piaţa Primăriei, în mijlocul căreia se află cel mai exact ceas din lume. Avem şansa să ajungem chiar la o oră fixă, ceea ce ne permite să asistăm la spectacolul oferit de complexul mecanism al orologiului astronomic. După procesiunea celor 12 apostoli în acordurile de trompetă ce răzbat din vârful turnului, mulţimea izbucneşte în aplauze, apoi se risipeşte brusc, pentru ca la următoarea oră fixă alte mii de oameni să se adune pentru a admira acelaşi spectacol. Oricine ajunge în Praga nu poate să nu treacă şi pe lângă celebra casă care dansează, în realitate o clădire de birouri construită în stil neo-convenţional, a cărei arhitectură creează impresia de mişcare.
Bratislava. Pentru a încheia „careul de aşi” al capitalelor imperiale europene, am ales ca pe drumul de întoarcere să facem o scurtă escală şi în Bratislava, centrul administrativ al Slovaciei. Străjuită de castelul care-i poartă numele, Bratislava îmbină elegant atmosfera vremurilor demult apuse cu modernismul zilelor noastre. Cele câteva străduţe din oraşul vechi ne poartă din nou în epoca medievală, cu turnurile, arcadele şi casele lipite una de cealaltă care păstrează arhitectura de acum sute de ani. Aici se află şi vechea Primărie a Bratislavei, o construcţie din secolul al XIII-lea care astăzi adăposteşte muzeul oraşului. Părăsim cea de-a patra capitală imperială aruncând o ultimă privire Dunării, ale cărei ape ce înaintează pe sub impunătoarele poduri duc acasă impresiile unei călătorii pe care niciunul dintre noi nu o va uita cu siguranţă niciodată, amintirile unor locuri în care oricine îşi doreşte să se întoarcă cel puţin încă o dată în viaţă.
