SAPTAMANALUL - ANCHETA

Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată Argeş l-a monitorizat şi anchetat pe magnatul de la Argecom vreme de doi ani. În perioada în care procurorii căutau să identifice modalităţile prin care Gigi Axinte a investit peste noapte în cel puţin patru judeţe ale ţării, golindu-şi conturile din cel puţin şase unităţi bancare şi valorificându-şi titlurile de valoare către cumnaţi sau alte rude, DIICOT a considerat că afacerile marca Axinte sunt mai dubioase decât s-a crezut iniţial. Drept urmare, miliardarul s-a ales cu acuzaţii de spălare de bani şi aderare la grupări de infracţionalitate economică. Dosarul complex de la DIICOT în care a fost anchetat Axinte atestă modul insuficient de inteligibil în care economicul se poate combina, conjunctural, cu politicul, de o manieră apropiată stilului mafiot.

Interesele publico-private sau invers

Interese private exercitate împotriva celor publice. Acesta este cel mai important aspect identificat de oamenii legii de la decapitarea primelor organizaţii mafiote încoace. Fie că-i vorba de cele siciliene, americane sau româneşti. Interesele private ale celui mai controversat om de afaceri din Argeş, şi anume Gheorghe Axinte, au mers însă ani buni mână-n mână-n cu cele publice, func­ţionând atât de bine, încât nici măcar organele de control, să spunem DIICOT-ul, nu au mai putut discerne între binele sau răul de care Axinte a fost suspectat şi anchetat că l-ar fi comis patrimoniului public argeşean. Fireşte, este un caz nefericit atât pentru pro­curorii care l-au verificat mai bine de doi ani (să constate că nu deţin probe suficinte pentru a-l trage la răspundere pe legile speciale de spălare de bani!), cât şi pentru omul de rând care-şi varsă trimestrial parte din venituri în trezoreria bugetului local sau judeţean, pentru ca mai apoi aceşti bani să ia drumul satisfacerii intereselor unor business-mani penali, precum moldoveanul Gigi Axinte. Omul de rând Gigi a devenit mili­onarul şi, ulterior, miliardarul Axinte, pe spatele unui sistem meschin de relaţii, din care nu s-au înfruptat doar unii, ci poate jumătate din cei care stabilesc traseul leului republican în judeţul Argeş. Dacă nu cumva chiar mai mult!

Fostul Trust de Construcţii avea un singur tătic - Florea Costache

Era prin anul 1994, când mol­do­vea­nul Axinte a ajuns să fie băgat în seamă, sau mai precis... la înaintare, în cadrul fostului Trust de Construcţii Industriale. Societatea promitea atât de mult, încât unul dintre cei mai pricepuţi ingineri în această industrie, şi anume Florea Costache, preconiza un succes incredibil în domeniu. Foşti angajaţi ai TCI-ului devenit SC Argecom SA îşi amintesc de prea desele vizite ale vicepreşedintelui Consiliului Judeţean la sediul firmei, dictând destinul unei societăţi pe acţiuni care avea să devină, ce-i drept, un ditamai colosul. Gheorghe Axinte nu avea la acea dată niciun cuvânt greu de spus, acceptând tacit să fie educat în spiritul banului şi transformându-se, ca atare, într-unul dintre cei mai buni executanţi ai unei politici duse în spiritul îmbogăţirii peste noapte. Răbdare şi tutun, că doar în Argeş este loc pentru fiecare! Cam aceasta era re­gu­la nescrisă şi înainte de 2000, dar în special după 2000, când Axinte şi-a cunoscut apogeul. Aşadar, 2000 îl găseşte pe moldovean îmbrăcat în costume de marcă, fumând trabuce, călătorind în ţări bogate sau căpătând diplome de studii universitare. Sau, mai interesant, încercând să-şi ia doctoratul prin Londra. În ştiinţele cui? Nu se mai cunoaşte cu precizie. Cert este că, fiind atât de ocupat, onorabilul afacerist nu mai are timp nici de cursurile de management, pentru care este plătit lunar de unul dintre mogulii săi spirituali, decanul Gheorghe Barbu, dar pe la care nu se ştie dacă a trecut mai mult de două ori.

Contractul nr. 89 - punct de plecare în ancheta DIICOT-DNA

Startul de excepţie marca Axinte datează din anul 2000, după cum vă spuneam, foiletonul înavuţirii acestuia şi altora având drept rădăcină vaca de muls numită Universitatea de Ştiinţe Piteşti. Pentru Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată Argeş, dar şi pentru DNA Piteşti, contractul cu nr. 89 din data de 6 decembrie 2000, survenit între rectorul Gheorghe Barbu şi Gigi Axinte va rămâne mai celebru decât Clanul Oancea. Motivul? Anchetatorii au luat la puricat investiţiile publice Barbu via Axinte, având drept punct de pornire acest contract suspect, controlat până la epuizare de către instituţiile codului penal. Fiind una dintre cele mai rare tran­zacţii de exe­cuţie, lucrări atribuite prin încredin­ţare directă, deşi valoarea era una halucinantă - 32 de miliarde de lei vechi- contractul a fost analizat în detaliu, la şase ani după ce fusese pus în practică. Au urmat altele de acest gen controlate la sânge: tranzacţia cu nr. 193 din 3 februarie 2003, prin care rectorul îi dădea lui Axinte peste suta de miliarde de lei vechi, în scopul reparaţiilor de la Corpul C al Universităţii, o altă tranzacţie încheiată în 10 iunie, acelaşi an, prin care acelaşi Barbu mai scotea de dragul lui Axinte din avutul obştesc 1,5 miliarde lei, pentru reparaţiile la cantinta instituţiei, încă o tranzacţie fulminantă bătută în cuie în anul 2005, prin contractul nr. 512, în valoare de 190 de miliarde de lei vechi (executarea şi fina­lizarea de spaţii de învăţământ la Corpul B), iar lista este una foarte, dar foarte lungă. Businessurile comune, cu iz penal, ale lui Barbu cu Axinte i-au aruncat pe cei doi, în acelaşi timp, în ghearele DIICOT şi DNA. Este momentul în care, deşi monitorizat şi cer­ce­tat de procurori, Axinte se grăbeşte să iasă din cărţile administrative ale Argecom, să-şi vândă portofoliile mai multor firme sau, după caz, să investească zeci de miliarde de lei vechi în alte judeţe ale ţării.

Afacerile lui Gigi, prin care a fost suspectată spălarea de bani

Achiziţionarea vestitei crame de la Ştefăneşti, prin licitaţiile organizate de Institutul Pomicol Mărăcineni sau cumpărarea, prin rudele sau finii săi, a unor bunuri aparţinând Staţiunii de Vin Ştefăneşti, contra unei sume de doi lei, la care se adaugă dubiosul control câştigat asupra IPEE-ului Curtea de Argeş, în schimbul unei sume derizorii de 1,8 milioane de euro, când întreprinderea avea datorii către stat însumate la 300 de miliarde lei vechi - sunt doar câteva din afacerile lui Axinte, pe care anchetatorii le-au studiat şi restudiat. Business-urile  public-private ale lui Axinte au intrat, mai precis, în atenţia magistraţilor, din clipa în care asupra acestuia planau suspiciuni de spălare de bani - adică într-un moment cheie al anului 2006, când Gigi Axinte raporta către Ministerul Finanţelor sume exorbitante, ca   cifră de afaceri sau profit nejustificat din asfalt, pietruiri, reabilitări de construcţii de geniu. Ei bine, în acest an, mol­do­veanul lui Florea Costache a devenit client la DIICOT, ajungând să lipsească la primele audieri, din motive obiective, în speţă fiind preocupat să-şi absolve studiile internaţionale de la Londra. Sau, mai bine zis, să-şi regleze conturile pe urmele cărora se afla întregul DIICOT!

Combinaţii la centru- omul lui Mitrea şi băieţii deştepţi

Când magistraţii analizau legalitatea banilor din conturile bancare din Argeş ale lui Axinte, patronul de la Argecom mai primea vreo 16 miliarde de lei vechi, pentru  repararea unei bucăţi de drum de nici 200 de metri, între Târgu Jiu  şi Râmnicu Vâlcea. La începutul lui 2007, când procurorii luaseră urmele depozitelor bancare din alte judeţe, acelaşi Axinte îşi vindea firmele din Piteşti, cumpărând alte portofolii din afara Argeşului. Unul dintre exemple este compania Corint din Târgovişte, la care Axinte a devenit acţionar cu 61% în primăvara anului trecut, asta după ce în prealabil şi-a vândut mai multe societăţi comerciale unui foarte bun amic de-al său, Nicolae Duminică, un personaj influent în cercurile înalte de la Capitală, ultima dată acesta făcând parte din garda de corp personală a fostului ministru al Transporturilor, Miron Mi­trea. Prin Duminică, Axinte a avut acces nelimitat la amiciţiile cu Sorin Vulpescu sau Dan Besciu, patronii de la Golden Blitz, o combinaţie pe care magnatul moldovean a oficiat-o în iarna anului trecut, prin lucrările atribuite pentru deszăpezirea dumu­rilor, lucrând sub antrepriză cu regii asfaltului de la Blitz.

Pentru Turnul Foamei din Craiova, 10 milioane euro dintr-un foc!

Alte 10 milioane de euro, de această dată din Olt au luat drumul conturilor magnatului pentru construirea şi reabili­tatea vestitului Turn al Foamei, un corp separat al Universităţii din Craiova, care se doreşte şi astăzi complex studenţesc de cinci ste­le, aşa cum de altfel s-a dorit şi la Piteşti! Tentaculele lui Axinte au mers mult mai departe, magnatul acţionând cu o repeziciune ieşită din comun, mai ales în perioada anchetării, atunci când a investit la greu oricât şi în orice, băgându-i în ceaţă până şi pe procurorii de caz. De ce spălare de bani? Pentru că Axinte a fost bănuit că ar fi investit în zecile sale de bunuri achiziţionate de la o lună la alta, bani suspectaţi că ar fi provenit din activităţi ilicite. Care activităţi ilicite? Neplata mai multor taxe şi impozite către bugetul de stat. Fireşte, magnatul de la Argecom a fost anchetat pe mai multe laturi, inclusiv cele ale evaziunii fiscale sau ale apartenenţei la grupări de infracţionalitate economică. Mai precis, acestuia i-au fost aduse patru capetele de acuzare, toate la fel de grave, dar niciuna mai complexă precum spălarea de bani.

Intervenţia rapidă de la Muntenia

SC Simarc SA, SC Prodmarcon SRL, Uni Prod Metal, Construct Universal, RIDP Prod, Industrial Parc, Fenster Construct, SC Campus Studenţesc sau MGD Panoramix Group este doar o grupare de firme scotocită la maximum de către DIICOT. Cu foarte puţin timp înainte ca aceştia să înceapă urmărirea penală împotriva miliardarului, Axinte s-a implicat serios şi în deţinerea mo­nopolului asupra celebrei afaceri Muntenia SA, băgându-şi la înaintare o parte din amici. Unul a fost Ion Mihăilescu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş, care a şi cumpărat de la fostul director al Munteniei, Eugen Ciobotoiu, un pachet semnifictaiv de acţiuni, la preţul unei Dacii. Mihăilescu a realizat într-un timp record riscurile la care a fost supus, drept dovadă în acest sens stând faptul că acesta şi-a vândut drepturile litigioase. Cui? Tot unui om de casă al lui Axinte, în persoana lui Cristian Richiţeanu, unul dintre micii acţionari de la Muntenia, şofer de autocar şi o altă mână dreaptă a magnatului de la Argecom - într-un business de la Buşteni. Richiţeanu este, mai precis, administratorul hotelului „Pârâul rece“, pe care îl deţine Axinte în judeţul Prahova. Ultima intervenţie a lui Axinte la Muntenia, prin interpuşi, ar fi, spun persoane avizate, patronul Hotelului Victoria, Emil Enescu.

După cum dictează comesenii...

Încrengăturile au fost combinate în aşa manieră, încât Axinte a ajuns doar ca să mai dea cu subsemnatul la cabinetul vicelui Florea Costache, şi nu nea­părat pentru a-i mai cere vreun sfat, vizavi de oareşce investiţii. Cum banul nu are culoare politică pentru Axinte, se poate spune că ventuza care controlează imperiul Argecom a profitat din plin de nevoile, cererile şi ofertele judeţului Argeş, obţinând la schimb nişte conturi dubios de rapid umflate. Piramida capitalismului de cumetrie nu oferă spaţiu suficient pentru a trece în revistă mai toate matrapazlâcurile lui Axinte. Doar combinaţiile cu Universitatea Piteşti ar fi un capitol de multe pagini, ca să nu mai menţionăm delegaţiile PNL pe care le-a onorat în afară. Faptul că în mandatul 2000-2004, Axinte pleca cu fostul subprefect Mircea Drăghici în pelerinaje de afaceri la Palermo, iar din 2004 încoace acesta n-a mai servit cina decât cu comeseni liberali (excepţia de la regulă este Florea Cos­tache), spune, cre­dem, destul de multe, despre implica­rea economi­cului în me­diul politic din Ar­geş. Sau invers!