Lista neagră a problemelor în construcţii
Principale explicaţii care au dus la blocarea unora dintre cele mai mari companii de gen se regăsesc în fenomenele de mai jos:n Încasarea cu foarte mare dificultate şi întârziere a banilor de la beneficiarii lucrărilor (mai ales în condiţiile în care aceşti beneficiari sunt autorităţi publice sau companii de stat).
n Prăbuşirea pieţei imobiliare, fenomen care a atras blocarea unor investiţii de amploare şi, implicit, a banilor băgaţi deja în aceste investiţii, retragerea avansurilor date de cumpărători şi susţinerea, fără activitate economică propriu-zisă, a creditelor angajate pentru realizarea respectivelor investiţii.
n Evoluţia nefastă a cursului euro în care sunt contractate creditele bancare, leasingurile pentru utilaje şi ale categorii de produse sau servicii (chirii, servicii de telefonie, materiale etc.)
n Mărirea dobânzilor bancare, blocarea creditării, reticienţa băncilor faţă de prelungirea împrumuturilor existente, devalorizarea ipotecilor.
n Lipsa unor noi lucrări, în contextul blocajului economic şi necesitatea suportării, în gol, a unor fonduri salariale imense pentru sute de angajaţi neangrenaţi efectiv în muncă de mai bine de trei luni.
n Acumularea unor obligaţii uriaşe către bugetul de stat (atât în contul numărului mare de salariaţi specific activităţii în construcţii, cât mai ales în contul TVA-ului aferent facturilor emise către beneficiarii care nu le-au plătit nici până la această oră), obligaţii care au atras pe de-o parte dobânzi şi penalităţi semnificative, iar pe de altă parte, blocarea activităţilor curente prin executarea conturilor din bănci ale societăţilor sau prin imposibilitatea obţinerii de certificate fiscale pe zero – documente absolut necesare înscrierii la licitaţiile care ar putea asigura continuarea activităţii.
n Falimentul sau problemele financiare grave ale partenerilor de afaceri existenţi pe aceeaşi piaţă puternic zguduită de criză, problemă aplicabilă mai ales în cazul antreprenorilor şi subantreprenorilor.
n Imposibilitatea onorării unor documente de plata (CEC-uri, BO-uri etc) pe fondul lipsei disponibilului bănesc, dar şi a contractelor asumate cu companiile de leasing, asigurări, furnizări de servicii etc.
n Lipsa unor mesaje coerente şi concrete din partea autorităţilor guvernamentale
Statul - cel mai rău platnic, cel mai draconic creditor
Problemele enumerate mai sus se reflectă într-o proporţie covârşitoare în economia tuturor jucătorilor, mici sau mari, de pe piaţa construcţiilor din judeţul Argeş. Foarte multe dintre companiile mari de gen au sume imense de recuperat de la insituţiile sau companiile statului, multe dintre ele reprezentând contravaloarea unor lucrări efectuate chiar şi în prima parte a anului trecut, dar care nici astăzi nu au fost încasate. Pentru realizarea respectivelor lucrări, firmele au constractat materiale a căror plată a venit iminent peste conturile societăţii, au luat utilaje în leasing, la un curs euro cu o evoluţie dementă, au angajat personal şi s-au împrumutat la bănci, au emis facturi generând un TVA executabil la 25 de zile şi au aşteptat de pomană, până şi 12 luni, încasarea banilor pentru munca prestată.Top datorii CJ Argeş. Consiliul Judeţean Argeş, cel mai mare contractant local al serviciilor de construcţii (administrează peste 700 km de drumuri judeţene şi alte sute de poduri, la pachet cu diferite clădiri şi unităţi publice) are sume semnificative de plătit către marii constructori care au executat lucrările publice din anul 2008. Cel mai mare creditor este Argecom, firma patronată de Gheorghe Axinte, care are de recuperat circa 28 miliarde lei vechi de la autoritatea judeţeană şi asta după ce, la începutul lui 2009, i s-a mai plătit o sumă similară, tot în contul vechilor datorii. De altfel, Argecomul este cel mai elocvent exemplu al constructorilor afectaţi de statul rău-platnic în condiţiile în care are de recuperat, de la diferite instituţii şi unităţi, o sumă de peste 400 de miliarde de lei vechi.
Pe locul doi la nivel de CJ Argeş, la capitolul lucrări efectuate şi bani neîncasaţi, General Trust, societate din portofoliul omului de afaceri Cătălin Spătaru. Acesta a primit, în urmă cu două săptămâni, pentru lucrările efectuate în 2008, doar 2 din 11 miliarde de lei vechi cât avea de încasat. Urmează, cu 5 miliarde, Silva Grup, societatea patronată de Nicolae Ivănescu şi alte numeroase firme cu sume de ordinul câtorva miliarde. Trebuie spus că toţi aceşti constructori mai au bani blocaţi în contabilitatea altor zeci de instituţii publice şi regii locale, fruntaşe fiind primăriile, motiv pentru care este aproape imposibil de evaluat cât are statul de plătit în Argeş pentru lucrările efectuate în ultimii doi ani.
„Cât timp nu avem stabilit şi alocat bugetul pentru 2009, în care să fie prinse şi aceste plăţi, suntem cu mâinile legate, pentru că nu avem de unde să le dăm sumele respective.”, declară, legaţi de mâini şi de picioare, reprezentanţii CJ Argeş prin vocea directorului tehnic al Direcţiei de Administrare a Drumurilor şi Podurilor Judeţene, Sorin Ivaşcu.
Nefericite studii de caz. De exemplu, societatea NORDCO, care este patronată de omul de afaceri Mircea Georgescu, are de recuperat de la instituţiile statului peste 8 miliarde lei vechi. Această restanţă s-a adunat în urma realizării a 8 lucrări, 6 de canalizare şi 2 de reparaţii şcoli. Cel mai vechi şi mai mare debitor al său este societatea Apă Canal 2000 SA, de la care nu a mai încasat nimic din octombrie 2008. Efectele acestor întârzieri de plată pentru sume uriaşe au efecte nefaste asupra firmei de construcţii. După cum ne-a declarat directorul Mircea Georgescu, situaţia este destul de gravă, mai ales că înregistrează, dincolo de blocaje, pierderi semnificative de bani: „Pentru a susţine lucrările, am fost nevoiţi să facem o linie de credit la bancă. La 8 miliarde de lei vechi, sunt nevoit să plătesc acum o dobândă mai mare, de 1,6%, ceea ce înseamnă că am pierut 400 milioane în trei luni, din noiembrie până acum. Datoriile la stat, rezultate din TVA-ul facturilor tăiate, din şomaj şi CAS au ajuns la 3,5 miliarde. Dacă nu am dările plătite la zi nu pot să particip nici la alte licitaţii, deoarece noi trebuie să figurăm cu zero datorii către stat. Şi tot aşa. Noroc că avem încă contracte şi cu societăţi private, care sunt bune platnice. Până acum, nu am fost nevoiţi să renunţăm la angajaţi şi sperăm să nu se ajungă la asta.”, a declarat Mircea Georgescu.
Un alt caz îl reprezintă societatea condusă de către Mihail Badea, RMR Curtea de Argeş, care are de recuperat, pentru lucrările executate în decursul lui 2008, 19,5 miliarde lei vechi de la patru debitori mari. Cel mai vechi şi mare datornic al său este o societate privată, Argecom (cu un debit de 15 miliarde lei vechi), societate care aşteaptă la rândul ei banii de la instituţiile statului pentru care a prestat. RMR a lucrat în subantepriză pentru Argecom, care a luat de la Consiliul Judeţean lucrarea de refacere a unui pod de la Tigveni. După cum ne-a declarat managerul RMR, debitorul său motivează că nu a primit banii de la stat şi, astfel, nu îşi poate achita datoria. RMR Curtea de Argeş mai are bani de recuperat şi direct de la instituţiile statului. De la CJ Argeş trebuie să i se plătească pentru serviciile prestate 4,5 miliarde lei vechi, Romsilva are o datorie de 2 miliarde lei vechi, pentru drumurile forestiere reabilitate, iar de la Administraţia Naţională a Drumurilor sunt neîncasate alte 8 miliarde. RMR Curtea de Argeş s-a înhămat şi la realizarea unor lucrări de canalizare şi numai de la primăriile din patru localităţi (Tigveni, Băiculeşti, Cepari şi Corbeni) are de recuperat alte 8 miliarde de lei vechi. Cu atâţia bani blocaţi pe piaţă, cel mai important constructor din zona Curtea de Argeş se gândeşte la disponibilizări. „La acest moment, din 230 de angajaţi, 140 sunt trimişi acasă din cauza slabei activităţi în acest sezon, însă, dacă nu ne punem pe picioare, există posibilitatea să nu îi mai putem rechema la muncă Ne blocăm cu furnizorii şi ajungem chiar la litigii. Ei ne-au livrat marfa pentru lucrările executate, dar noi nu avem cum să îi plătim dacă nu am încasat banii. Pentru a rezista pe piaţă, pentru a ne putea plăti dările către stat, astfel încât să putem participa la licitaţii, am fost nevoiţi să contractăm credite bancare, ceea ce înseamnă dobânzi plătite. Nu neg că într-o asemenea situaţie, cu atâţia bani de încasat, dar fără fonduri în societate, riscăm să ne închidem. Este un lanţ al slăbiciunilor. Şansa noastră este că nu ne bazăm 100% pe lucrările publice, 35% din activitatea noastră constând în derularea de contracte cu societăţi private, care plătesc la timp. Noi sperăm să se rezolve cât mai repede situaţia şi să se facă plăţile”, ne-a declarat directorul Mihail Badea.
Biciul fără zăhărel al statului român. Între timp, acelaşi stat care nu-şi onorează niciodată la timp sau în termene normale plăţile către cei care muncesc pentru el, pune, prin Ministerul Finanţelor, o presiune enormă asupra aceloraşi agenţi economici, solicitând plata unui TVA imens la foarte scurt timp după emiterea unor facturi care sunt, în fapt, încasate, şase sau chiar douăsprezece luni mai târziu. Mai mult, în imposibilitatea plăţii zecilor de impozite, conturile respectivelor societăţi sunt imediat blocate, riscându-se astfel incidenţe bancare, sistări de activitate (imposibilitatea plăţilor către furnizori, de exemplu) pentru derularea altor lucrări şi blocajul în ceea ce priveşte participarea la licitaţii, unde acelaşi stat condiţionează eligibilitatea constructorului de inexistenţa oricărei datorii către bugetul public.
Dezvoltatorii imobiliari au rămas cu apartamentele goale şi cu credite la bănci
O altă categorie de constructori semnificativi afectaţi de această perioadă de recesiune economică o constituie dezvoltatorii imobiliari, antrenaţi în proiecte imense şi ca dimensiuni, şi ca valoare care sunt blocaţi aproape instantaneu de prăbuşirea pieţei de profil. Aproape toate construcţiile de case, apartamente şi sedii de biroruri din Argeş sunt la acest moment suspendate, fie prin imposibilitatea financiară a continuării lucrărilor, fie prin retragerea cumpărătorilor şi a avansurilor aferente, fie prin blocarea creditării bancare, fie prin prăbuşirea preţurilor finale ale respectivelor bunuri, fie prin toate acestea la un loc. Problemele dezvoltatorilor de gen au devenit şi mai grave în contextul existenţei unor contracte uriaşe de împrumut la bănci, plătibile într-un euro cu un curs din ce în ce mai mare şi, aparent, imposibil de potolit sau anticipat, dar şi prin devalorizarea garanţiilor pentru respectivele credite, ceea ce face aproape imposibilă prelungirea sau redimensionarea lor.Când strănută constructorii, producătorii şi distribuitorii tuşesc de-a binelea
În linie directă cu puternicele zguduituri şi opintiri de pe piaţa constructorilor, producătorii de materiale şi depozitele înregistează rapid undele de şoc, confruntându-se cu fenomene grave precum prăbuşirea preţurilor pentru materialele de bază (de exemplu, fierul achiziţionat astăzi, în cantităţi uriaşe, la un preţ anume, costă - după o noapte rea la bursă - de două ori mai puţin), existenţa unor stocuri uriaşe, contractarea aceloraşi credite imense în euro, cu dobânzi mărite, distribuirea pe piaţă a unor documente de plată care nu mai pot fi onorate în lipsa sau pe fondul diminuării activităţii, provo-când incidenţe bancare şi probleme în istoricul economic al firmei etc.Sectoare afectate de problemele constructorilor:
n exploatarea agregatelor minerale (nisip, piatră etc);
n producţia materiilor şi materialelor prime (fier, lemn, ciment etc);
n comercializarea materiilor şi materialelor de construcţii (materiale de bază);
n tâmplărie, obiecte sanitare etc;
n transportul materialelor şi utilajelor;
n închirierea sau vânzarea de utilaje şi autovehicule;
n prestarea unei palete ample de servicii aferente activităţilor în construcţii.
